miercuri, 22 decembrie 2010

In loc de concluzii...

Si uite asa au trecut timp de un anisor veselii, tristeti, distante, apropieri, vise, sperante, credinte, ratari si zboruri noi...Nu mai imi amintesc exact care a fost data la care am zamislit prima maimutzica, insa a fost sigur in preajma Sarbatorilor de Iarna, pentru ca primul set l-am facut pentru a accesoriza un costumas pentru petrecerea de la firma...Nu mi-e foarte clar cand a trecut acest an, nu stiu ce am facut luna trecuta, habar nu am ce am mancat ieri si cu ce ma voi imbraca maine...nu stiu daca e luni astazi ori este vineri...unii spun ceva de miercuri, insa nu mai conteaza... A fost un an special, iar acum cand privesc in urma vad numai lucruri frumoase...vad o lume noua, curata si deosebita, vad Oameni extraordinari pe care am avut norocul si bucuria imensa de a-i cunoaste si de a petrece timp de calitate in preajma-le...
Am adus maimutze multe si felurite la viata, le-am dat drumul in lume, am participat la targuri, am fost dezamagita, entuziasta si apoi nu a mai contat aproape nimic decat revederea oamenilor dragi, prietenilor - deja - cu care m-am imbogatit de-a lungul targurilor... Am infruntat frig si canicula impreuna, vorbe rele si priviri chiorashe...dar si hohote, veselie maxima, vise, covrigi calzi, scaune...Am depanat povesti de viata impreuna, apoi am crosetat drumuri...tot impreuna...
A fost un an plin de bune si rele, insa multumesc Cerului ca la finalul sau imi amintesc doar aspectele minunate, iar acestea imi dau forta (si incapatanare) de a nu ma opri...
Am invatat mult...am pornit de la guguloaie impresurate de stangacii, am exersat, am lasat frau liber ideilor "altfel", iar rezultatele au inceput sa devina multumitoare...
Am studiat mult, am avut norocul ca dragele mele sa fie adevarate pasari maiastre cu maini de aur, suflet mare si noblete de caracter, astfel ca m-au invatat si pe mine o multime de lucruri, impartasindu-mi taine frumoase si ocrotindu-ma cu drag...astfel ucenicia in handmade mi-a fost lina si de duiosie plina...
Nimic nu a fost fortat...toate parca au venit de la sine ca intr-o pelicula ce curge etern si ne traieste in ritm molcom, cu sansa de a savura in tihna fiecare moment si de a pretui fiecare sansa...
Altfel decat fizic:) am cunoscut oameni cu har, oameni care desi sunt departati spatial  acum locuiesc in sufletul meu.
Ma pot considera o norocoasa si multumesc lui Dumnezeu ca m-a daruit cu intamplari frumoase, cu inspiratie si forta de a depasi obstacole, cu ganduri bune si intelesuri corecte.
Anul acesta am invatat ca in toate exista un echilibru. Astazi am castigat, maine am pierdut...azi am pierdut, maine am castigat...si tot asa...viata e un spatiu valurit in care acum plutesti pe piscuri, iar in secunda urmatoare poti goni haotic spre cel mai napraznic abis... Totul este sa gasesti centrul si sa nu disperi...
La inceputul hand-made-uielii eram aproape invizibila...cu sperante mari si castiguri mici...dar am zis ia sa vedem...oare chiar toti au reusit din prima?? Oare chiar toti au mers la fix, cu lectiile invatate in timpuri intra-uterine??? Oare acesta va fi drumul meu? Oare daca nu risc...pot castiga cu adevarat ceva?
Apoi am inceput sa deschid ochii si urechile numai la lucruri utile...mai bine sa ma bucur ca am incercat decat sa regret ca nu am avut puterea sa risc...
Ultimul targ a fost piatra de hotar intre continuitate sau ramas-bun... cel putin in capul meu...dar deja sunt ca si drogata cu aceasta pasiune si probabil indiferent ce s-ar fi intamplat, tot setata pe maimutzele mele as fi pasit in noul an.
La ultimul targ am primit multe aprecieri deosebite...o doamna mi-a zis ca in sfarsit vede 2 maini drepte...
Am facut profit...am inceput sa primesc multe comenzi, incep sa imi cristalizez un stil si sa sper ca intr-o buna zi maimutzele mele vor fi recunoscute asa cum eu recunosc deja anumite amprente de artiste talentate... Poate sper mult, poate foarte putin...nu conteaza...ideea e sa nu fac rabat de la ceea ce sunt...
Maimutzele mele colinda lumea...au ajuns in Cipru, in Spania, in Irlanda, in Grecia, in Franta si...la Cercul Polar!!! Maimutzele mele au fost la Mos Craciiiiuuuunn!
In filmul "Amelie" era un piticutz care chipurile calatorea si trimitea pozici cu locurile vizitate...sa ma astept curand sa primesc si eu depese de la maimutzele colindatoare?!:)).
Am invatat multe...
Am invatat ca orice problema...oricat de fara iesire ar parea are mereu cel putin o solutie de fapt...insa trebuie sa fie limpede la minte si linistit cu sufletul pentru a o/le vedea clar...
Am invatat ca satisfactiile nu vin fara sudoare, stand in fata televizorului si papand gulas:)) ori inghetata cu fursec si dulceata.
Am invatat ca oamenii care se aseamana au sansa si bucuria de a isi uni cel putin un drum, iar confirmarea ca mai exista si alti vorbitori ai aceluiasi grai spiritual dau o forta greu de imaginat.
Am re-invatat ca orice padure are uscaturile ei, dar ca atunci cand pomii mereu verzi si plini de seva, bunatate si iubire cresc in jurul tau, poti face abstractie foarte usor de cracile crescute anapoda, de vreascurile ciudate care doar fac zgomot si fum...
Am re-invatat sa iubesc, daruiesc si primesc...sa ofer sanse celor din jur, sa creditez noile cunostinte dar si sa discreditez dupa cum simt, fara drept de apel...
Am invatat sa nu regret absolut nimic...
Multumesc din suflet prietenelor mele dragi pe care le iubesc incepand cu acest an:), imi cer iertare daca le-am necajit cu ceva fara stiinta si vrerea mea si le doresc sanatate, belsug si spor in toate! In rest stiu ele mai bine ce detalii:)) le mai lipsesc si au toate datele:) sa isi faureasca un destin luminos si plin de frumusete, gingasie, impliniri, iubire si tihna...
Sarbatori fericite, mandrelor!










Anna - fericita ca are o familie nemaipomenita, prieteni minunati, colegi de exceptie si clienti speciali... Sanatate de-ar fi la toti si nimic nu mai conteaza...

4 comentarii:

  1. Citesc cu placere de fiecare data posturile tale :) Ma bucur ca acest an a fost frumos, chiar daca au fost si norisori din cand in cand... dar ... evident, dupa nori intotdeauna apare soarele. Asa ca, draga mea, iti doresc sa iti mearga totul din plin, sa primesti felicitari din toata lumea de la maimutzele tale, multe aprecieri si comenzi, sanatate, sa te trezesti in fiecare dimineata cu zambetul pe buze si sa adormi cu caldura in suflet.
    Sarbatori Fericite!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc din toata fiinta mea pentru asa urare minunata venita dintr-un suflet special...
    Multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine in acest an care se petrece... Multumesc pentru vorbele, faptele, gandurile tale frumoase care m-au ajutat de multe ori sa vad soarele ascuns dupa nori:).
    Iti doresc mult Bine, zanutza mea! Sa ai un Nou An plin de liniste si zambete, de bucurii la tot pasul, de impliniri la fiecare colt, de veselie in fiecare clipa, de belsug in fiece buzunarash, de tot Binele pe care il meriti din plin!
    La multi, multi ani!

    Anna - cu pupicei multi de pe plaiurile Moldaviei:) si cu privirile in anul care vine, la o casuta ca in basme, o ciucalata calda pe veranda, cu pufe dulci misunand cuminti, dragonei gradinarind si cu printesa fericita in chip de gazda!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna Anna!Sunt Florina din Suceava. Am descoperit de cateva saptamani pasta fimo, am achizitionat-o recent, acum incerc sa fac primele mele accesorii. Am descoperit blogul tau, e ceva genial,esti extrem de talentata.Nu cred ca voi ajunge la astfel de reusite, dar macar niste cercelusi acolo...poate voi realiza:)Blogul meu vorbeste despre lucruri cotidiene, dar cine stie, poate voi posta primul obiect realizat de manutzele mele.Multumesc pentru aceste imagini deosebite, iau lectii prin fotografiile tale.Pupici si pe curand!

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna Florina,
    Iti multumesc din suflet pentru aprecieri si timpul petrecut pe blogul meu!
    Ma bucur mult ca ti-au placut "maimutzele" mele si iti doresc mult spor la creatiile tale! Sunt sigura ca tot ce vei inventa va arata minunat si abia astept sa vad rezultatele muncii tale.
    Cat despre materialele folosite, eu nu lucrez cu fimo, ci cu pasta de lut care nu necesita coacere, ci se usuca in timp, in contact cu aerul. Dupa uscare, pictez margelutzele, le lacuiesc si apoi astept sa ma gaseasca o poveste pentru a o insira:).
    Te pup si eu si iti tin pumnii sa ai mult spor, inspiratie si apoi...bucurii si impliniri:).

    Anna - cu gandul la oamenii frumosi care se regasesc in aceleasi exprimari...

    RăspundețiȘtergere