Ultimul targ...

A fost special, mult peste asteptarile mele.
Dat fiind ca a fost ultimul targ dar si zalog pentru viitorul meu in handmade:), a fost special pentru ca a fost ultimul in acest an, pentru ca am facut profit (intr-un final:))), pentru ca la cat de putin am stat sambata si la cat de frig si "ofuscareala" am trait duminica pana spre pranz nu credeam sa fac mare scofala..., pentru ca oameni si-au rapit din timp si chiar daca nu toti au cumparat, am primit felicitari pentru ideile mele si executia maimutzelor si -clar!- nu in ultimul rand, pentru ca am fost inconjurata cu drag.
Am primit darul unor noi prietenii, apoi ne-am cadourisit reciproc, am impartit frigul, tristetile dar si bucuriile,...sperantele, ne-am hlizit si am dantzuit, am cantat, ne-am sustinut reciproc, apoi ne-am incalzit ...de la flacaruia creatiei:D si lucrurile frumoase au triumfat din nou.
Nu stiu cum se face, insa oricat de urat ar fi afara, oricat de putini clienti ar fi, oricat de rau m-as simti fizic ori psihic, a doua zi cand privesc mental/sufleteste filmul targurilor la care particip, revad doar chipuri zambinde, imi amintesc doar glumele, voia buna, momentele duioase, Frumosul si Binele din toate...
Am daruit cu sufletul cadouri prietenelor mele si am primit apoi inmiit daruri, vorbe calde si voiosie.
Am fost uimita ca am reusit sa vand atat de bine maimutze in care nu imi pusesem mari sperante si ca multe persoane s-au oprit sa le atinga, sa povestim, sa ne veselim...
Ce mai...a fost spiritul Craciunului pe deplin!
Multumesc cerului si tuturor conjuncturilor datorita carora eu si maimutele am avut sansa imensa de a locui singurul spatiul acoperit de la Targ.
Inainte de acest targ, m-am rugat mult sa aflu daca acest drum pe care am apucat este al meu ori totul este in zadar, iar himerele ma tin departe de adevarata Cale...
Am primit atatea daruri pline de magia momentului unic, incat linistea s-a asternut peste intrebarile mele fara final si planurile curg parca de la sine.
Si cand cuget ca acusica fac anul de cand mesteresc la vise, culori si incercari de reinventari...
Voi reveni cu gandurile drumului parcurs pana acum ulterior, iar acum ma grabesc sa va arat ce minunatii inventeaza dragele mele. Din pacate pozicile sunt post-factum, pentru ca din nou am uitat sistematic aparatul foto acasa (il suspectez ca s-a sustras targului pentru a sta comod la tv,alaturi de o ciucalata calda, insa nu stiu chiar sigur:)).
Noile dragi se numesc Mihaela - talent si imaginatie cu nemiluita:), in inventarea cu eleganta si stil a unor brose din piele (absolut tot ce iti poate trece prin cap in materie de forma/culoare de brosa, ea deja a facut:))). Brose inedite din piele, clamite si brose din panzica...toate in culori atent alese si maiestrit executate, cu atentie sporita la detalii si cu drag si veselie executate.
Pentru Mihaela & co:) am fost un soi de copil de suflet (cel putin la al doilea targ), caci venisem precum picata din luna (fara pungulitze, carti de vizita, oglinda...) pentru ca sperantele legate de acest targ erau prea mici pentru a se merita efortul:D, asa ca fetele m-au oblojit, ajutat...am ras mult impreuna, am cantat, iar am ras...am si dansat...apoi iarasi am ras...
Va doresc multa putere, spor si idei la fel de nastrsnice si inspirat executate! Va mai doresc la fel de multa veselie, belsug si numai Bine!
Mai jos sunt cadourile minunate  primite cu drag din drag de la moldovencele mele:), sa vedeti cata dreptate am:

Si ca tot veni vorba de moldovencele mele, mai jos veti observa cateva daruri cu suflet, primite si pastrate cu multa emotie de la Diana care servetzeleste tot ce prinde cu tot mai multa inspiratie si rezultate magnifice (a se vedea cutiutza impodobita asa de frumos si pungutza imbogatita cu acelasi procedeu, in ton cu minunea de cutie). Si mai jos este o brosa-floare tot de Diana inventata, cara arata cu mult mai bine decat in pozica, in tonuri de visina putreda, purpura si rasarit sangeriu...

Rici-ariciul este cadoul special de la fetele mele Daciana si Cat-E care mi-au amintit de povestile copilariei cand consideram ca nu leul, tigrul, ursul sau elefantul sunt cei mai tari, ci ariciul caci el detinea/gasea iarba-fiarelor si stapanea peste toti...

Ultimul dar, insa cu siguranta nu in ultimul rand, este primit de la Cleo, cercei de o finete, delicatete si eleganta aparte, primiti cu mult drag si purtati aproape zilnic, deoarece culoarea acestora este una dintre preferatele mele...Este culoarea marii infratita cu nisipul sub mangaierea unui rasarit sangerio-oranjaderiu:)).

Spiritul Craciunului a dainut in toate, de la zambete la vorbele bune, de la voiosie la noile prietenii, de la frig la caldura dogorinda a laudelor primite din belsug.
S-a incheiat un anisor plin de peripetii, de frumusete si oameni speciali, de invatari si uitari, de Bine si de foame de viitor:).
Multumesc cerului ca a fost multumitor in final, ca Oamenii frumosi inca exista si ca am avut nesperata sansa de a-i cunoaste, ca mai exista admiratori si cautatori de Frumos si ca am avut bucuria de a primi cuvinte de lauda care umplu golurile si ajuta ca drumul sa para mai lin sau oricum...sa faca astfel incat totul sa capete sens...

Anna - imbratisand cu privirea fulgii iernii care va veni:) dar cu sufletul incalzit de o primavara vesnica a sentimentelor colorate pastel cu adieri de zefir caldutz...