Miscarea brown-iana...

Maro din nou...cu drag, speranta si liniste...Forme noi, ornate auriu cu praf de stele pentru noroc si zambete...

Asa cum viata ia uneori intorsaturi neasteptate, iar faptele isi asteapta valmasite randul pe sensul inspre buimaceala.

Nu spun ca buimaceala nu poate fi benefica uneori...ea poate deveni fundament pentru inceputuri, pentru fapte si sentimente imbracate in hainute noi...

Insa mai des, buimaceala provoaca dureri, priviri incetosate si indoieli, facand pasul sa isi incetineasca ritmul...

Torsadele maiestrite de lut, imbracate in culoarea maro irizata cu promisiunea aurie, reprezinta una din sirurile mele dragi de credinta intr-o lume mai buna, mai frumoasa, mai blanda, mai plina de spor si realizari neasteptate...

Anna - visand fara de tinta in sus...

Maro-chinarie

In topul preferintelor mele cromatice se afla si culoarea maro, un indicator al perceptiei legate de starea de sanatate proprie care, cu cat este mai placuta, cu atat persoana respectiva tinde sa se ingrijeasca/ protejeze mai mult, chiar daca exista sau nu suportul “dereglarilor” organice (boala sau viitoare afectiune), determinand percepii de neliniste si insecuritate. Astfel avem de a face cu o persoana relativ comoda, care tinde sa isi ordoneze viata dupa un program propriu, inteles sau nu de cei din jur, avand la baza in special considerente legate de starea de sanatate (de repercusiunile care le poate avea un anumit fel de viata asupra viitorului). He-he-he, asta zic "specialijtii" in ale preferintei pentru culori:) si drept e ca nu zic tocmai gresit:D, desi imi pare ca bat campii pe langa o tenta (pregnanta!) de ipohondrie...

Oricum ar fi, ideea siragului cumintit mai jos este ca am tot cautat trunchi de copac rotund, insa am esuat departe de mal. Suflecata din pricina ratarii am purces la a-mi confectiona propriile mini-trunchiulete rotunde, pe care le-am insiruit intr-o padure fragmentata dupa circularul meu imaginar...

Anna - intoarsa din hoinareala si privind somnoroasa vremea implouata...