In loc de concluzii...

Si uite asa au trecut timp de un anisor veselii, tristeti, distante, apropieri, vise, sperante, credinte, ratari si zboruri noi...Nu mai imi amintesc exact care a fost data la care am zamislit prima maimutzica, insa a fost sigur in preajma Sarbatorilor de Iarna, pentru ca primul set l-am facut pentru a accesoriza un costumas pentru petrecerea de la firma...Nu mi-e foarte clar cand a trecut acest an, nu stiu ce am facut luna trecuta, habar nu am ce am mancat ieri si cu ce ma voi imbraca maine...nu stiu daca e luni astazi ori este vineri...unii spun ceva de miercuri, insa nu mai conteaza... A fost un an special, iar acum cand privesc in urma vad numai lucruri frumoase...vad o lume noua, curata si deosebita, vad Oameni extraordinari pe care am avut norocul si bucuria imensa de a-i cunoaste si de a petrece timp de calitate in preajma-le...

Am adus maimutze multe si felurite la viata, le-am dat drumul in lume, am participat la targuri, am fost dezamagita, entuziasta si apoi nu a mai contat aproape nimic decat revederea oamenilor dragi, prietenilor - deja - cu care m-am imbogatit de-a lungul targurilor... Am infruntat frig si canicula impreuna, vorbe rele si priviri chiorashe...dar si hohote, veselie maxima, vise, covrigi calzi, scaune...Am depanat povesti de viata impreuna, apoi am crosetat drumuri...tot impreuna...

A fost un an plin de bune si rele, insa multumesc Cerului ca la finalul sau imi amintesc doar aspectele minunate, iar acestea imi dau forta (si incapatanare) de a nu ma opri...

Am invatat mult...am pornit de la guguloaie impresurate de stangacii, am exersat, am lasat frau liber ideilor "altfel", iar rezultatele au inceput sa devina multumitoare...

Am studiat mult, am avut norocul ca dragele mele sa fie adevarate pasari maiastre cu maini de aur, suflet mare si noblete de caracter, astfel ca m-au invatat si pe mine o multime de lucruri, impartasindu-mi taine frumoase si ocrotindu-ma cu drag...astfel ucenicia in handmade mi-a fost lina si de duiosie plina...

Nimic nu a fost fortat...toate parca au venit de la sine ca intr-o pelicula ce curge etern si ne traieste in ritm molcom, cu sansa de a savura in tihna fiecare moment si de a pretui fiecare sansa...

Altfel decat fizic:) am cunoscut oameni cu har, oameni care desi sunt departati spatial  acum locuiesc in sufletul meu.

Ma pot considera o norocoasa si multumesc lui Dumnezeu ca m-a daruit cu intamplari frumoase, cu inspiratie si forta de a depasi obstacole, cu ganduri bune si intelesuri corecte.

Anul acesta am invatat ca in toate exista un echilibru. Astazi am castigat, maine am pierdut...azi am pierdut, maine am castigat...si tot asa...viata e un spatiu valurit in care acum plutesti pe piscuri, iar in secunda urmatoare poti goni haotic spre cel mai napraznic abis... Totul este sa gasesti centrul si sa nu disperi...

La inceputul hand-made-uielii eram aproape invizibila...cu sperante mari si castiguri mici...dar am zis ia sa vedem...oare chiar toti au reusit din prima?? Oare chiar toti au mers la fix, cu lectiile invatate in timpuri intra-uterine??? Oare acesta va fi drumul meu? Oare daca nu risc...pot castiga cu adevarat ceva?

Apoi am inceput sa deschid ochii si urechile numai la lucruri utile...mai bine sa ma bucur ca am incercat decat sa regret ca nu am avut puterea sa risc...

Ultimul targ a fost piatra de hotar intre continuitate sau ramas-bun... cel putin in capul meu...dar deja sunt ca si drogata cu aceasta pasiune si probabil indiferent ce s-ar fi intamplat, tot setata pe maimutzele mele as fi pasit in noul an.

La ultimul targ am primit multe aprecieri deosebite...o doamna mi-a zis ca in sfarsit vede 2 maini drepte...

Am facut profit...am inceput sa primesc multe comenzi, incep sa imi cristalizez un stil si sa sper ca intr-o buna zi maimutzele mele vor fi recunoscute asa cum eu recunosc deja anumite amprente de artiste talentate... Poate sper mult, poate foarte putin...nu conteaza...ideea e sa nu fac rabat de la ceea ce sunt...

Maimutzele mele colinda lumea...au ajuns in Cipru, in Spania, in Irlanda, in Grecia, in Franta si...la Cercul Polar!!! Maimutzele mele au fost la Mos Craciiiiuuuunn!

In filmul "Amelie" era un piticutz care chipurile calatorea si trimitea pozici cu locurile vizitate...sa ma astept curand sa primesc si eu depese de la maimutzele colindatoare?!:)).

Am invatat multe...

Am invatat ca orice problema...oricat de fara iesire ar parea are mereu cel putin o solutie de fapt...insa trebuie sa fie limpede la minte si linistit cu sufletul pentru a o/le vedea clar...

Am invatat ca satisfactiile nu vin fara sudoare, stand in fata televizorului si papand gulas:)) ori inghetata cu fursec si dulceata.

Am invatat ca oamenii care se aseamana au sansa si bucuria de a isi uni cel putin un drum, iar confirmarea ca mai exista si alti vorbitori ai aceluiasi grai spiritual dau o forta greu de imaginat.

Am re-invatat ca orice padure are uscaturile ei, dar ca atunci cand pomii mereu verzi si plini de seva, bunatate si iubire cresc in jurul tau, poti face abstractie foarte usor de cracile crescute anapoda, de vreascurile ciudate care doar fac zgomot si fum...

Am re-invatat sa iubesc, daruiesc si primesc...sa ofer sanse celor din jur, sa creditez noile cunostinte dar si sa discreditez dupa cum simt, fara drept de apel...

Am invatat sa nu regret absolut nimic...

Multumesc din suflet prietenelor mele dragi pe care le iubesc incepand cu acest an:), imi cer iertare daca le-am necajit cu ceva fara stiinta si vrerea mea si le doresc sanatate, belsug si spor in toate! In rest stiu ele mai bine ce detalii:)) le mai lipsesc si au toate datele:) sa isi faureasca un destin luminos si plin de frumusete, gingasie, impliniri, iubire si tihna...

Sarbatori fericite, mandrelor!

Anna - fericita ca are o familie nemaipomenita, prieteni minunati, colegi de exceptie si clienti speciali... Sanatate de-ar fi la toti si nimic nu mai conteaza...

Ultimul targ...

A fost special, mult peste asteptarile mele.
Dat fiind ca a fost ultimul targ dar si zalog pentru viitorul meu in handmade:), a fost special pentru ca a fost ultimul in acest an, pentru ca am facut profit (intr-un final:))), pentru ca la cat de putin am stat sambata si la cat de frig si "ofuscareala" am trait duminica pana spre pranz nu credeam sa fac mare scofala..., pentru ca oameni si-au rapit din timp si chiar daca nu toti au cumparat, am primit felicitari pentru ideile mele si executia maimutzelor si -clar!- nu in ultimul rand, pentru ca am fost inconjurata cu drag.
Am primit darul unor noi prietenii, apoi ne-am cadourisit reciproc, am impartit frigul, tristetile dar si bucuriile,...sperantele, ne-am hlizit si am dantzuit, am cantat, ne-am sustinut reciproc, apoi ne-am incalzit ...de la flacaruia creatiei:D si lucrurile frumoase au triumfat din nou.
Nu stiu cum se face, insa oricat de urat ar fi afara, oricat de putini clienti ar fi, oricat de rau m-as simti fizic ori psihic, a doua zi cand privesc mental/sufleteste filmul targurilor la care particip, revad doar chipuri zambinde, imi amintesc doar glumele, voia buna, momentele duioase, Frumosul si Binele din toate...
Am daruit cu sufletul cadouri prietenelor mele si am primit apoi inmiit daruri, vorbe calde si voiosie.
Am fost uimita ca am reusit sa vand atat de bine maimutze in care nu imi pusesem mari sperante si ca multe persoane s-au oprit sa le atinga, sa povestim, sa ne veselim...
Ce mai...a fost spiritul Craciunului pe deplin!
Multumesc cerului si tuturor conjuncturilor datorita carora eu si maimutele am avut sansa imensa de a locui singurul spatiul acoperit de la Targ.
Inainte de acest targ, m-am rugat mult sa aflu daca acest drum pe care am apucat este al meu ori totul este in zadar, iar himerele ma tin departe de adevarata Cale...
Am primit atatea daruri pline de magia momentului unic, incat linistea s-a asternut peste intrebarile mele fara final si planurile curg parca de la sine.
Si cand cuget ca acusica fac anul de cand mesteresc la vise, culori si incercari de reinventari...
Voi reveni cu gandurile drumului parcurs pana acum ulterior, iar acum ma grabesc sa va arat ce minunatii inventeaza dragele mele. Din pacate pozicile sunt post-factum, pentru ca din nou am uitat sistematic aparatul foto acasa (il suspectez ca s-a sustras targului pentru a sta comod la tv,alaturi de o ciucalata calda, insa nu stiu chiar sigur:)).
Noile dragi se numesc Mihaela - talent si imaginatie cu nemiluita:), in inventarea cu eleganta si stil a unor brose din piele (absolut tot ce iti poate trece prin cap in materie de forma/culoare de brosa, ea deja a facut:))). Brose inedite din piele, clamite si brose din panzica...toate in culori atent alese si maiestrit executate, cu atentie sporita la detalii si cu drag si veselie executate.
Pentru Mihaela & co:) am fost un soi de copil de suflet (cel putin la al doilea targ), caci venisem precum picata din luna (fara pungulitze, carti de vizita, oglinda...) pentru ca sperantele legate de acest targ erau prea mici pentru a se merita efortul:D, asa ca fetele m-au oblojit, ajutat...am ras mult impreuna, am cantat, iar am ras...am si dansat...apoi iarasi am ras...
Va doresc multa putere, spor si idei la fel de nastrsnice si inspirat executate! Va mai doresc la fel de multa veselie, belsug si numai Bine!
Mai jos sunt cadourile minunate  primite cu drag din drag de la moldovencele mele:), sa vedeti cata dreptate am:

Si ca tot veni vorba de moldovencele mele, mai jos veti observa cateva daruri cu suflet, primite si pastrate cu multa emotie de la Diana care servetzeleste tot ce prinde cu tot mai multa inspiratie si rezultate magnifice (a se vedea cutiutza impodobita asa de frumos si pungutza imbogatita cu acelasi procedeu, in ton cu minunea de cutie). Si mai jos este o brosa-floare tot de Diana inventata, cara arata cu mult mai bine decat in pozica, in tonuri de visina putreda, purpura si rasarit sangeriu...

Rici-ariciul este cadoul special de la fetele mele Daciana si Cat-E care mi-au amintit de povestile copilariei cand consideram ca nu leul, tigrul, ursul sau elefantul sunt cei mai tari, ci ariciul caci el detinea/gasea iarba-fiarelor si stapanea peste toti...

Ultimul dar, insa cu siguranta nu in ultimul rand, este primit de la Cleo, cercei de o finete, delicatete si eleganta aparte, primiti cu mult drag si purtati aproape zilnic, deoarece culoarea acestora este una dintre preferatele mele...Este culoarea marii infratita cu nisipul sub mangaierea unui rasarit sangerio-oranjaderiu:)).

Spiritul Craciunului a dainut in toate, de la zambete la vorbele bune, de la voiosie la noile prietenii, de la frig la caldura dogorinda a laudelor primite din belsug.
S-a incheiat un anisor plin de peripetii, de frumusete si oameni speciali, de invatari si uitari, de Bine si de foame de viitor:).
Multumesc cerului ca a fost multumitor in final, ca Oamenii frumosi inca exista si ca am avut nesperata sansa de a-i cunoaste, ca mai exista admiratori si cautatori de Frumos si ca am avut bucuria de a primi cuvinte de lauda care umplu golurile si ajuta ca drumul sa para mai lin sau oricum...sa faca astfel incat totul sa capete sens...

Anna - imbratisand cu privirea fulgii iernii care va veni:) dar cu sufletul incalzit de o primavara vesnica a sentimentelor colorate pastel cu adieri de zefir caldutz...

Targ Culori

Daca Ilovehandmade este un targ al prieteniei, Targul Culori a fost un soi de targ al familiei... Exact sentimentul de party intim, intre verisoare, surori si cele mai bune prietene...A fost o petrecere ca in basme...3 zile (fara cele 3 nopti cu care merg de obicei la pachet:))...A fost un basm frumos colorat, cu rasete, daruiri, dardaieli si zambete incremenite pe buzele pe alocuri vinete...Ok, un soi de basm rusesc ori eschimosesc, insa tot basm.
Am cunoscut Oameni frumosi, inimosi, sensibili si speciali prin calitati de care multi uita in zilele noastre...
Mare pacat ca nu au fost mai multi clienti sau macar vizitatori care sa se bucure de minunatiile inventate de aceste suflete alese si maini insuflate cu har.
Noile imprieteniri mi-au facut cele trei zile frumoase si, cu toate ca tot ziceam ca mai stau putin si plec, din pricina frigului care si acum ma bantuie, am stat aproape cat ceilalti, caci atmosfera a meritat fiecare clipa.
Mi-am revazut oamenii dragi, am mai invatat lectii despre mine si ceilalti, am aflat o multime de noutati despre handmade, am vazut niste lucrushoare la care nici nu as fi visat vreodata, am primit si oferit cadouashe, am castigat un timp aproape perfect...trei zile de magie si hohot, alaturi de organizatori faini, cu mintea deschisa si privirea limpede, cu glumele la ei si cu voia buna in fapte...
Ruxy este o mandrete de fata care atunci cand zambeste se lumineaza in jur...are acel gen de suras care se intampla cu buzele, cu ochii, cu fatzuca si cu sufletul.
Stiam despre ea anterior, ii admirasem minunatiile la targuri inainte sa fiu si eu "expozanta", iar ulterior nu ma puteam hotara care imi place mai mult. Este un soi de "chinez batran", cu o rabdare de fier si maini de aur din care ies miracole insiruite unic...valuri inspumate, braduti impodobiti, simfonii de anotimpuri, flori si fluturi...si toate acestea din margelutze de nisip!
Felicitari, pictoritza cu margeaua si sper sa ai parte de tot ce e mai bun, curat si frumos pe lumea asta, astfel incat sa nu te opresti din inventat peisaje, vise si realitati in care sa putem evada in voie!
Saru' mana din nou pentru darul magic ce m-a lasat fara cuvinte...doar cu lacrimi de emotie si bucurie!
Lumanarica si mai mult floarea de Craciun imi strajuie acum biblioteca in raftul cu amintiri speciale si este un soi de talisman plina de duiosie, veghe parinteasca si motivare. Mereu privind miracolul de Craciun inventat de tine mi se pare ca totul este posibil si nimic nu este prea greu pe lumea asta. Cand durerea de spate/ochi/maini/cap daruita de lutuit pare ca ma intoarce din drum, privesc Floarea Craciunului Ruxy-esc:) si imi spun...daca Omul asta a putut, trebuie sa pot si eu!
Desi probabil nu voi aprinde lumanarica rosie vreodata pentru a nu stirbi perfectiunea dimensionarii, mereu cand privesc aranjamentul deosebit pare ca emana lumina.
Asta inseamna sa fii artist, sa pui suflet in creatia ta si drag in daruire!

Am mai descoperit niste oameni minunati si creatiile lor inedite - Dragonfly si am retrait cu drag alaturi de prieteni intalniti pe drumul handmade de-a lungul acestui an care pare o vesnicie de frumos..
Am mai primit cadouashe mumoase foc de la Diana - o piatra insufletita in spiritul Sarbatorilor cu tehnica servetelului in care doamna se specializeaza vazand cu ochii:

o brosa trandafireasca:) in culoarea zanelor suave de la CatE :

si am castigat un cadou-buhnitzuca:D de la Daciana (prietenii stiu de ce! Hihihihi!).

Minunat targ, mi-nu-nati Oameni!

Anna - fericita, incalzita:)) si privind inapoi cu emotie si drag...