Despre oameni si locuri...

Am participat la un targ Ilovehandmade... Oameni faini cu chipul si sufletul, veselie multa, creatii deosebite, vreme buna pe alocuri...distractiva a zicem pe timp de ploaie, vizitatori cu duiumul, clienti aisderea...
Organizatori profi, plini de entuziasm, mereu zambitori si cu o doza respectabila de bun simt (rara in contemporaneitatea silnica), atenti la detalii, mereu pe faza, rabdatori si de un real ajutor cu novicii stangaci...
Si in tot noianul acesta de minunatii, eu am decis sa iau o mica pauza...Voi posta maine ultimele maimutele din lut, dar apoi, pana prin septembrie voi avea parte numai de relaxare si repunere in tema. De ce? Pentru ca am pendulat intre stari confuze si dubitative zilele acestea...
Lutuiesc margele de drag, nu am sperat niciodata ca voi face averi colosale de pe urma creatiunilor mele, insa experienta acestui targ m-a facut sa imi pun mai multe intrebari decat mi-as fi dorit...
Am invatat multe, mi-am asumat raspunsuri si esecuri, am trecut de la starea de deziluzie la speranta pura si neostoita, am decis sa incetez sa imi pierd noptile incercand sa transmit ceva, sa bucur o inima, sa dau viata unui vis, atunci cand oamenii viseaza in alta parte, visele arata mult prea ciudat, iar tendintele sunt cele care dicteaza reveria...
Am invatat ca oamenii care se imbraca/coafeaza/poarta "altfel" nu afirma neaparat o personalitate marcanta asa cum arata exteriorul lor, ci mai degraba este unicul mod de a atrage atentia celorlalti...de fapt de a smulge o atentie precara si alterata de lipsa unei finalitati pe masura.
Am invatat ca nu conteaza cat muncesti, ce viziune ai, cat suflet, energie si imaginatie pui la bataie in momentele de creatie, atata timp cat nu ai un stand inalt, lat, lung, un look extrem de captator de priviri.
Eu am mers pe ideea...cui ii place, ii place si gata! Niet! Se pare ca cineva poate fi convins ca ii place ceva, prin logoree bine ticluita, prin promovare strong si alte minunatii pe care sincer am preferat sa nu pun accent, insa pana la urma, vorba unui dintre organizatori, tragi linie si aduni, scazi, imparti, inmultesti si daca raman doar calde strangeri de mana inseamna ca nu esti vandabil, dar esti - poate - sufletist. (Hahahaha!).
Am invatat ca negarea si abandonul nu este o solutie, ci vesnicul exercitiu al intelegerii, analizei si concluziilor realiste asumate si apoi aduse in fapt.
Dupa ce voi reveni lucrurile vor sta altfel, cu siguranta...sau cel putin voi avea satisfactia ca am depus toate eforturile pentru a urni un vis luminos.
Nu regret altceva decat un timp...timpul in care as fi putut desavarsi, insa sper sa mai fie niste fire de nisip in clepsidra vietii mele si sa reusesc sa finalizez frumos toate proiectele.
Multumesc din suflet tuturor celor care au poposit la usa inimii mele, cu incurajari, critici, sfaturi si aprecieri!
Sanatate maxima tuturor, vise multe, putere de a le infaptui si speranta in tot ce este mai bun si mai frumos!

Anna - obosita... dar cu o zumzaiala teribila de noi idei si noi proiecte in capatzana...